Despre mine

Dacă varianta asta vi se pare prea lungă citiţi Despre mine pe scurt

În liceu credeam ca cel mai bine în viaţă mi se potriveşte să fiu contabil sau economist. Aveam şi exemplul din familie. Aşadar la sfârşitul clasei a XII-a am hotarât sa-mi încerc norocul la ASE. Şi dacă tot am învăţat matematică şi economie de ce nu şi la Politehnică.

Iată-mă în vara lui 1998 dând admitere, mai întâi la Politehnică, Facultatea de Electrotehnică. Îmi pusesem în gând că dacă rămân aici (ceea ce nu prea îmi doream), în anul trei să ma duc la specializarea Inginerie Economică şi astfel să obţin o formare cât de cât mai aproape de ceea ce vroiam.

A urmat ziua admiterii la ASE, Facultatea de Contabilitate şi Informatică de Gestiune, zi în care am şi aflat că din toamnă puteam fi “boboc” la Politehnică. Eu încă speram că voi reuşi la ASE. Dar n-a fost să fie aşa. Am intrat pe locurile cu taxa. Şi cum nu-mi permiteam să le cer a lor mei să-mi plătească facultatea am ajuns studentă anul I Facultatea de Electrotehnică.

Primul an a fost groaznic. Singurele lucruri ce-mi plăcea erau cursul de desen tehnic şi faptul că puteam avea aces la calculatoare şi internet. Astfel începutul anului următor m-a găsit tot în anul I, doar că aveam o mai mare voinţă să-l termin. Credeam că e “the right thing” faţă de cei din jur, de familie. Doar ştiţi proverbul primi 4 ani sunt grei, până treci în anul 3. Încă mai aveam speranţa că voi face şi ceva economie, însă şi acest lucru a fost spulberat curând, deoarece conducerea facultăţii a hotărât ca specializarea Inginerie Economică se va face doar cu admitere din anul I.

Şi iată-mă în anul III în faţa unei noi dileme. Eu ce fac? Aveam de ales între nişte specializări pe maşini şi motoare electrice (sincer nu-mi mai aduc aminte cum se numeau exact) şi bioinginerie – o specializare destul de nouă în cadrul facultăţii. Am ales Bioingineria. Am zis că mi se potriveşte mai mult. Şi aşa au mai urmat încă 3 ani în care am studiat tot felul de materii mai mult s-au mai puţin utile. Dacă sunteţi interesaţi de ce materii “deosebite” am studiat la UPB citiţi şi Ce am studiat la Electrotehnică.

Am terminat facultatea in 2004. Lucrarea de diplomă (da! sunt inginer diplomat ) a avut ca temă Electromiograful şi a constat atât în relizarea lui practică cât şi în simulari şi măsuratori în laborator. Pentru cei ce se întreabă ce este un electromiograf  – este un aparat cu care se înregistrează activitatea electrică a muşchilor corpului uman.

Revenind un pic, pentru că încă aveam un fix cu contabilitatea, în anul 2000 am făcut un curs atestat de Ministerul Muncii ce mi-a dat dreptul să lucrez contabilitate primară în timpul facultăţii şi astfel să nu depind de banii părinţilor.

În acelaşi timp aveam o pasiune nebună pentru calculatoare şi pentru internet pe care l-am descoperit prin 2000, pe vremea xnet-ului când conexiunea se făcea prin telefon.

Pentru a-mi duce pasiunea la extrem, în 2003-2004 am urmat un curs la International Computer School la terminarea căruia m-am ales cu o diplomă pe care scrie Electronist Depanator Utilaje de Calcul. Practic stiu să asamblez şi dezasamblez calculatoare precum şi alte chestii tehnice legate de soft sau hard. Ţin să menţionez că în momentul în care m-am înscris la acest curs aveam cam 80% din cunoştinţe. Îmi doream doar o diplomă care sa-mi ateste acest lucru. Eram singura fată de la curs, dar era un lucru cu care eram obşnuită. În Politehnică în primi 2 ani de facultate eram 2 fete in grupă, şi de multe ori mă trezeam doar eu singură la cursuri. Aşa că baieţii au fost cei mai buni amici ai mei.

După ce am terminat Politehnica am incercat să ma angajez. Doar era următorul pas în viaţa oricărui tânar care a apucat ceva din comunism. Alte alternative nu prea existau. Încă aveam mentalitatea că trebuie să mă duc la servici de la 8 la 16 şi dacă n-o făceam eram privită cu ochi foarte critici de societate. Aşadar iată-mă bătând la porţile angajatorilor. Dar cine să angajeze în Romania absolventi de bioinginerie?!? Canada mă aştepta cu braţele deschise. Dar n-am avut nici curajul nici determinarea (la vremea aia) să plec din ţară. Deci ce alte şanse aveam? Trebuia să gasesc o sursă de venit şi, ideal era, să şi îmi placă ceea ce fac. Între timp cu toate schimbările legislative care apareau peste noapte, contabilitatea nu mai era o optiune. Nu aveam nici nervii şi nici răbdarea să mă bat cu morile de vânt.

Soluţia se contura spre a face ceva pe internet, online. Având în spate o relaţie de 6 ani cu Dan Claudiu Ionescu, deciziile nu prea le mai puteam lua singură. Trebuia să le luăm împreună. Şi el era cam în aceiaşi situaţie ca şi mine. Terminase Facultatea de Drept şi constatase că a lerga toată ziua şi a depinde de alţii nu e ceea ce-şi doreşte. El a fost în mare parte cel care a susţinut cu vehemenţă faptul că trebuie să facem ceva pe cont propriu, ceva care să ne dea libertate.

Deci, fără resurse financiare, trebuia să începem de undeva. Online-ul românesc abia se năştea, aşa ca ne-am concentrat atenţia pe afară.

Din 2004 şi până în prezent pot spune ca am făcut de toate. De la Paid Emails, PTC, Prizee şi alte jocuri, Parking, la propriile site-uri, AdSense, AdWords, arbitraj, afiliere, PPP, PPA,  Am făcut site-uri in Joomla, am lucrat cu PHPLD şi OsCommerce, însă preferatul meu rămâne WordPress-ul. Acum cea mai mare parte din cele aproape 150 de site-uri pe care le administrez cu Dan Caludiu Ionescu folosesc ca platformă WordPress.

Ţin minte şi acum primi bani care i-am vazut în mână şi care i-am făcut exclusiv pe internet. Era la începutul lui 2005. Februarie cred. Am încasat primul meu CEC. Era de 50 de dolari, din care eu am primit 42$. Doar trebuie sa traiască şi bancile din Romania. 8$ a fost comisionul dacă nu v-aţi prins.

În 2004 nu eram încă convinsă că pot trăi doar din online. Aşă că am zis că, chiar dacă contabilitatea nu-mi mai părea aşa de interesantă şi atractivă, imi va da o mai mare independenţă în cazul în care nimic nu mergea.

Şi iată-mă în toamna lui 2004 din nou studentă. La Academia de Studii Economice Bucureşti, Facultatea de Contabilitate şi Informatică de Gestiune. De data asta însă pe banii mei. Da! Mă număr printre cei care au “cotizat” 4 ani la ASE.

În anul 2005, deoarece aveam puţin prin sânge din antreprenoriat, am participat la Programul START 2005 organizat de A.N.I.M.M.C. şi Irecson unde am parcurs 10 module pentru dezvoltarea abilităţilor antreprenoriale: planul de afaceri, management antreprenorial, marketing, legislaţie, managementul proiectelor, tehnici de negociere, management financiar, managementul resurselor umane, surse de finanţare şi bazele contabilităţii.

În 2006 am participat din nou la START. START 2006 organizat de A.N.I.M.M.C. şi MINARDO, dar n-a avut nici pe departe impactul pe care l-a avut START 2005.

În 2008 am terminat şi Facultatea de Contabilitate. Lucrarea de licenţă (da! de licenţă; de data asta sunt licenţiată) IAS 12 Politici şi tratamente contabile privind impozitul pe profit.

Am jurat că nu mai îmi trebuie! Nu mai fac nimic. Oricum 90% din informaţiile ce mă ajută în ceea ce fac nu le-am dobândit în nici una din facultăţi.

Rezumându-mă la prezent, fac ce vreau, fac ceea ce-mi place şi când îmi place. Nu am şefi, nu trebuie să dau raportul nimănui şi, mai presus de toate, am LIBERTATE. Am libertatea de a alege, am libertatea de a-mi lua vacanţă când vreau, am libertatea de a lucra din pat, de la birou, din bucătărie, din parc, din vârf de munte. Singurul lucru de care am nevoie este o conexiune la internet. Câţi puteţi face asta?