Ai fost lumină dintotdeauna

Fiecare dintre noi poartă o lumină. Nu e nevoie s-o căutăm în afară. Nu trebuie s-o merităm, s-o demonstrăm sau s-o validăm. E deja acolo, în tăcere, în așteptare, ca un soare care știe exact când să răsară.

Lumina din noi e acea parte care nu s-a pierdut niciodată, chiar dacă viața a fost agitată, grea sau confuză. E partea care continuă să creadă în bine, în începuturi, în frumusețea unui nou „astăzi”. E acel „ceva” care ne face să zâmbim fără motiv, să sperăm din nou, să visăm, chiar și după momentele în care ne-am simțit rătăciți.

Ce-ar fi dacă ne-am da voie să o simțim mai des? Să o recunoaștem în felul în care ne pasă. În bunătatea pe care o arătăm altora, în momentele când alegem blândețea, chiar și atunci când nu e cel mai ușor drum. Sau în clipele în care ne oprim din alergat și ne amintim că e suficient să fim.

Lumina din noi nu vine cu zgomot. Vine cu claritate. Cu tihnă. Cu bucurie. Cu acel sentiment că suntem exact unde trebuie, chiar dacă nu știm încă încotro mergem. Și da, e acolo și în pașii mici. Într-o decizie luată cu inimă. Într-un „astăzi îmi dau voie să fiu bine.” Într-un gând de recunoștință. Într-o alegere sinceră față de tine.

Uneori, ca s-o vedem, este suficient să ne uităm dintr-un alt colț al inimii. Să ne privim nu prin ceea ce lipsește, ci prin ceea ce e deja acolo. Poate nu vedem lumina pentru că ne-am obișnuit cu ea. Dar când o recunoaștem, totul capătă alt contur.

Lumina din tine poate fi inspirație pentru altcineva. Un gest, un cuvânt, o prezență autentică – pot aprinde o scânteie într-o altă inimă. Și de aici începe magia: lumina se multiplică atunci când e împărtășită.

Dacă ai uitat de ea, reamintește-ți: e acolo. Mereu a fost. Și ai tot ce-ți trebuie ca s-o lași să strălucească din nou. Fiecare zi e o nouă șansă să te conectezi cu cine ești cu adevărat. Cu partea aceea din tine care știe să iubească, să ierte, să creadă.

Lumina ta contează. Și chiar dacă nu o vezi mereu, nu înseamnă că nu luminează lumea din jur.