Ziua 92/365 Există zile în care totul pare să aibă un sens. Agenda e clară, intențiile sunt așezate, poate chiar apare o stare de liniște interioară că ziua va decurge conform planului. E acel sentiment că există direcție, ordine, control. Și apoi, apare viața. Cu o situație neașteptată, o stare

Ziua 91/365 Ne petrecem o mare parte din viață căutând răspunsuri. Vrem să știm ce să facem, încotro s-o luăm, cum să ne vindecăm, cum să ne regăsim. Și, în goana după claritate, uităm adesea de cel mai valoros instrument pe care îl avem: întrebarea. Nu răspunsul în sine, ci

Ziua 90/365 Uneori ne trezim într-un punct din viață în care totul pare liniștit, poate chiar „bine”. Avem o rutină, răspundem cu zâmbet la întrebările celor din jur, ne facem treaba, bifăm lucruri. Dar, undeva în fundal, ceva lipsește. Nu gălăgia, nu drama, ci acea autenticitate brută cu noi înșine.

Ziua 89/365 De ce? Uneori, viața pare prea liniștită. Prea calmă. Și o parte din noi se neliniștește. Fără să ne dăm seama, ne trezim în mijlocul unor povești încărcate de emoții intense, conflicte și tensiuni. Poate nu le-am creat, dar parcă le atragem. Sau poate doar nu știm cum

Ziua 88/365 Există momente în viață când simți că îți fuge pământul de sub picioare. Când te afli între două lumi. Între două adevăruri. Sau între două minciuni. Când realitatea, privită prin filtrele tale, nu pare corectă. Dar, în același timp, nu pare nici greșită. Sunt clipe în care nu

Ziua 86/365 Sunt momente în care viața ne întreabă ceva, iar noi rămânem în tăcere. Nu pentru că nu ne pasă, ci pentru că nu știm ce să răspundem. Ne uităm înăuntru și nu găsim un „da” clar, nici un „nu” sigur. Răspunsul nu vine. Sau vine în mai multe

Ziua 86/365 Sunt momente în viață în care stai pe marginea unei alegeri și, oricât ai analiza, tot simți că nu știi ce e „mai bine”. Mintea îți oferă scenarii logice, argumente, calcule. Inima vine cu intuiții, frici, dorințe. Și în mijlocul acestei dezordini, tu. Cu o întrebare care apasă:

Ziua 85/365 E o eliberare tăcută care vine atunci când accepți, cu tot cu neliniștea care o însoțește, că nu știi. Că nu ai toate răspunsurile. Că nu înțelegi tot ce ți se întâmplă, tot ce simți, tot ce vine și pleacă din viața ta. Am crescut cu ideea că

Ziua 84/365 Uneori, viața ne prinde într-un vârtej de „trebuie”, „acum”, „repede”, iar tăcerea devine inconfortabilă. Simțim că nu ne putem opri, că totul s-ar nărui dacă am încetini. Dar, de fapt, o pauză nu este o fugă. Este o alegere curajoasă. Un act de respect față de noi înșine.