Între a vrea și a lăsa să fie

Ziua 112/365

Despre detașare se spune că e o formă de înțelepciune. Dar de cele mai multe ori, o confundăm cu nepăsarea. Ne e teamă că dacă ne detașăm, pierdem. Că ne vom îndepărta prea mult de ce contează. Că nu vom mai simți. Dar detașarea reală nu înseamnă lipsă de implicare, ci o altfel de prezență – una în care nu ne mai agățăm cu disperare de ceea ce nu putem controla.

Detașarea e ca atunci când înveți să înoți și te lași purtat de apă, nu pentru că renunți, ci pentru că ai încredere că te susține. Nu te mai zbați să rămâi la suprafață, ci începi să plutești. E acel moment când respiri mai adânc și spui: „Fac tot ce ține de mine și las restul să fie.”

Am învățat că uneori cel mai greu lucru nu este să acționezi, ci să renunți să controlezi rezultatul. Să trimiți un mesaj și să nu aștepți un răspuns. Să faci un gest frumos și să nu te agăți de recunoștința celuilalt. Să spui ce simți fără să te temi de reacția celuilalt. Să iubești fără să ai nevoie să fii iubit înapoi în același mod.

Detașarea nu e un zid. E o poartă. Una care îți dă libertatea să rămâi tu, chiar și atunci când lumea nu e cum ai vrea. E un spațiu între „vreau” și „e ok chiar dacă nu se întâmplă”.

Uneori ajungi la detașare prin epuizare. Când obosești să tot cari ceea ce nu e al tău. Alteori, ajungi acolo prin înțelepciune – când înțelegi că fiecare om are propriul ritm, propriul drum, propriile lecții. Și că nu poți trăi pentru nimeni altcineva, așa cum nimeni nu poate trăi în locul tău.

Detașarea îți redă puterea. Nu în sensul de a controla, ci în sensul de a alege. A alege să nu mai porți poveri care nu sunt ale tale. A alege să rămâi blând, chiar și în incertitudine. A alege să fii fidel ție, chiar și când ceilalți nu înțeleg.

Poți privi detașarea ca pe un exercițiu de încredere. În viață. În ritmul tău. În faptul că, uneori, ce pare a fi o pierdere e de fapt o deschidere. Și că e în regulă să te desprinzi – de așteptări, de rezultate, de nevoia de a fi înțeles – ca să te poți regăsi.

Nu-i ușor, dar e atât de eliberator.

„Acolo unde renunți la control, apare încrederea."

Vrei șă știi cum am început această serie de articole? Am scris aici >> 2025: Un an de inspirație în fiecare zi

Abonează-te prin email

Introdu adresa de email pentru a te abona la acest blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Picture of iuliana

iuliana

Îmi place să descopăr locuri noi, să surprind momente unice și să împărtășesc gânduri care, poate, te fac să vezi lucrurile altfel. Nu am toate răspunsurile (cine le are?!?), dar cred cu tărie că întrebările potrivite pot deschide cele mai neașteptate drumuri.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *