Ziua 8/365
Când îmbrățișezi incertitudinea, te deschizi către o lume care, deși pare haotică și lipsită de control, ascunde posibilități infinite. E un paradox pe care mulți dintre noi evităm să-l confruntăm: ne dorim să avem răspunsuri clare, un drum bine definit, dar viața, de cele mai multe ori, nu ni le oferă.
În schimb, ne pune față în față cu incertitudinea. Acea stare de „nici aici, nici acolo”, de plutire între ceea ce a fost și ceea ce urmează. E inconfortabil. E provocator. Dar, dacă stai suficient de mult în acel spațiu, începi să vezi altceva: incertitudinea nu este gol, ci un teren fertil. Un spațiu unde se nasc idei noi, unde se conturează visele și unde prind formă posibilitățile care nu ar fi existat într-un mediu rigid, plin de certitudini.
În momentele de incertitudine, tot ce știi devine irelevant. Apar întrebările care înseamnă mai mult decât răspunsurile. Începi să te întrebi: cine sunt eu dacă lucrurile nu mai merg în direcția pe care o planificasem? Ce altceva mai pot deveni? Ce alte drumuri se deschid acum, tocmai pentru că nu mai știu cu certitudine unde voi ajunge? Aceste întrebări nu sunt semne de slăbiciune, ci de curaj. Pentru că e nevoie de curaj să privești necunoscutul în față și să spui: „Nu știu încă, dar sunt dispus să aflu.”
Am fost educați să vedem incertitudinea ca pe un eșec, ca pe o lipsă de pregătire sau de direcție. Dar poate că tocmai într-un astfel de spațiu ne redescoperim pe noi înșine. Poate că incertitudinea este modul vieții de a ne spune să ne relaxăm, să nu mai încercăm să controlăm totul și să învățăm să ne adaptăm, să devenim flexibili și creativi. Pentru că acolo unde nu există siguranță, există libertate. Libertatea de a explora, de a greși, de a alege din nou.
Incertitudinea nu este lipsa răspunsurilor, ci un alt mod de a le descoperi. E un proces, nu o destinație. E ca atunci când stai pe malul unui lac și nu vezi clar ce se află în adânc, dar, dacă ai răbdare, apa se limpezește. Poate că uneori încercăm prea mult să agităm acea apă, căutând cu disperare ceva clar, în loc să așteptăm să apară claritatea.
Când accepți incertitudinea, începi să trăiești mai prezent. Fără siguranța a ceea ce urmează, înveți să apreciezi momentul. Să lași trecutul acolo unde aparține și să nu te pierzi în planuri pentru un viitor pe care nu-l poți controla. În incertitudine, înveți să ai încredere în proces, nu în rezultate.
Poate că asta este lecția: să ne permitem să nu știm. Să îmbrățișăm momentele în care totul pare nesigur, pentru că doar atunci avem curajul de a explora ce e dincolo de ceea ce cunoaștem. În incertitudine se află toate răspunsurile pe care le căutăm, dacă avem răbdarea să le descoperim.
"În momentele de incertitudine, întrebările devin mai valoroase decât răspunsurile."
P.S. Cum povesteam și în articolul de ieri, am un playlist lung pe care îl ascult mereu pe shuffle și mi se pare fascinant cum, de fiecare dată, se nimerește să apară exact melodia potrivită la momentul potrivit. Astăzi, în timp ce scriam acest articol, s-au perindat mai multe melodii și, sincer, mă gândeam că e imposibil să mai vină una care să surprindă perfect starea pe care încercam să o exprim. Dar fix când scriam ultimul paragraf, începe „Valuri Mari” de la The Motans – o melodie despre curajul de a păși în necunoscut, despre riscuri asumate și despre refuzul de a rămâne la mal în căutarea siguranței. Versul „Caut întrebările corecte, nu răspunsul” rezonează atât de bine cu ideea articolului – că toate răspunsurile se află în incertitudine, dacă ai curajul să te lași purtat de valuri.
Poate că această melodie este o metaforă perfectă pentru viață. De multe ori, ne dorim certitudine și siguranță, dar adevărata magie apare în momentul în care acceptăm că nu le putem avea.
Versul final, „Dacă vrei să-L faci pe Dumnezeu să râdă, povestește-I despre planurile tale”, este un reminder subtil că uneori, oricât am planifica, viața are propriul său curs. Poate că frumusețea vieții constă tocmai în imprevizibil și în faptul că, indiferent de câte „valuri mari” ne lovesc, noi continuăm să visăm, să explorăm și să căutăm întrebările corecte, nu doar răspunsurile.
Vrei șă știi cum am început această serie de articole? Am scris aici >> 2025: Un an de inspirație în fiecare zi
