Acum un an, pe 1 ianuarie, am început un challenge – un articol pe zi.
Ca să demonstrez, în primul rând mie, că pot duce ceva mai departe. Credeam că un challenge mă va ține în ritm.
Și, în felul lui, chiar a făcut-o.
În perioada aceea, scrisul a fost felul meu de a-mi ține emoțiile aproape, fără să le îngrop și fără să le dramatizez (prea mult). Uneori scriam clar, alteori scriam în ceață. Dar a fost al meu. Și a contat.
Nu mi-am propus să învăț pe nimeni nimic. Mi-am propus doar să fiu prezentă cu ce simt și să văd ce se schimbă când îmi dau voie să scriu adevărul, măcar pentru o zi.
Pe la mijlocul anului m-am oprit. Nu pentru că n-aș mai fi avut neapărat ce să spun, ci pentru că simțeam că nu mai am ce să spun fără să repet.
Începusem să simt cum, fără să vreau, mă apropii de vocile care spun ce e bine să faci, cum ar trebui să trăiești, cum să te schimbi. Și asta nu a fost niciodată intenția mea. Nu mi-am dorit să ofer direcții sau soluții. Doar să pun întrebări.
Mulți oameni se regăseau în ce scriam. Îmi spuneau asta. Și poate tocmai de aici a venit și tentația de a mă opri. Nu voiam ca textele mele să devină încă un discurs, chiar și unul bine intenționat.
Ideea din spatele lor a fost mereu alta. Să creez un moment mic de a-ha. Un spațiu de introspecție. Un shift subtil, care nu cere nimic și nu împinge nicăieri.
Când am simțit că nu mai pot face asta fără să forțez, m-am oprit.
Abia mai târziu am înțeles că, pentru mine, scrisul din perioada aceea fusese o formă de vindecare. Un mod de a pune ordine ce simțeam, fără să cer nimic de la nimeni și fără să ofer nimic în schimb.
Acum, la un an distanță, nu simt nevoia să reiau un challenge așa cum l-am început atunci.
Dar simt că vreau să păstrez ideea de challenge.
Îmi plac începuturile care pornesc de undeva, fără să spună unde trebuie să ajungă.
Îmi place joaca de a explora ceva, fără să știu exact unde duce.
Dacă va exista un challenge anul acesta, va fi unul în care să scriu constant, dar fără presiune. Un spațiu în care să caut, să documentez și să explic lucruri care m-au ajutat să înțeleg mai bine lumea.
Nu ca să spun ce ar trebui făcut. Ci ca să fie mai ușor de înțeles.
Vrei șă știi cum am început această serie de articole? Am scris aici >> 2025: Un an de inspirație în fiecare zi
