Ziua 82/365
Am tot auzit că dimineața îți setează ziua. Că felul în care începi contează. Dar ce faci când te trezești deja obosit? Când nu te ridici din pat cu entuziasm, ci cu gândul la tot ce te așteaptă?
Pentru mine, o zi bună nu începe cu un plan strict sau cu o energie explozivă. Începe cu un moment de sinceritate. Îmi dau voie să fiu exact cum sunt. Uneori liniștită, alteori cu mintea în ceață. Dar mereu cu întrebarea: ce-ar fi să nu mă grăbesc să fiu altfel decât sunt?
Am observat că nu am nevoie de mult. Uneori, o zi bună pornește de la lumina care intră pe fereastră sau de la mirosul cafelei. Alteori, de la un mesaj frumos sau un gând care mă face să zâmbesc. Nu-i nimic spectaculos, dar e viu. Real. Adevărat.
Am avut zile în care totul părea că merge prost și totuși, la final, am simțit că a fost o zi bună. Nu pentru că totul s-a rezolvat, ci pentru că, la un moment dat, am ales să privesc altfel. Am lăsat jos greutățile pe care le căram în gând și mi-am dat voie să trăiesc puțin mai ușor.
Cred că despre asta e vorba: despre felul în care alegem să ne așezăm în zi. Nu despre control, ci despre prezență. Despre a ne reaminti, chiar și în cele mai agitate dimineți, că putem începe cu pași mici. Cu o intenție. Cu un cuvânt bun pentru noi înșine.
Poate că o zi bună nu se construiește. Poate că se simte. Sau poate că o construim în tăcere, alegere cu alegere, moment cu moment, ca și cum am pune cărămizi invizibile pe care doar sufletul le recunoaște.
Eu încă învăț cum să fac asta. Nu am rețete și nu-mi iese mereu. Dar încep să cred că, dacă pornesc cu gândul că am voie să-mi creez ziua așa cum am nevoie, atunci deja am făcut primul pas.
Și poate și tu, citind acum, ești mai aproape de propria ta zi bună decât îți dai seama.
"O zi bună începe cu intenții simple."
Vrei șă știi cum am început această serie de articole? Am scris aici >> 2025: Un an de inspirație în fiecare zi
